Dar nu se supără oamenii dacă le zici NU?

Dar de ce ți-ar păsa de asta?

- Dacă nu se supără, înseamnă că nu era important pentru ei. Dacă se supără, înseamnă că nu era important pentru tine.

Așa mi-a ieșit păsărica din gură. De i-a dat eroare 404 vreo câteva secunde amicului care mă întrebase.

Dar apoi, cumva simultan, am ridicat amândoi sprânceana. El pentru că a înțeles (sau așa a crezut...) că a înțeles ce am vrut io să zic. Eu pentru că am înțeles că zicerea asta spontană-mi are ceva substanță pe care să construiesc niște mesaje.

Să-ți explic. Primesc lejer peste 100 de mesaje sau mailuri pe zi. Lejer. De la oameni care îmi cer diverse chestii. Sau mă roagă alte chestii. Pe scurt și sintetizator, să le dau ceva dintr-al meu.

Este mai evident decât faptul că Dinamo n-a jucat niciodată în Champions League că îmi este imposibil să îi mulțumesc pe toți. Ceea ce nici nu îmi propun, de altfel. Căci am o resursă de doar 23 de jmârți* pe care o pot aloca pe linia asta, de a-i ajuta pe ceilalți.

Și, cum nu am cum să îi ajut pe toți, cum aleg pe cine să ajut? Prioritizând, desigur. Și cum prioritizez? Ehe, voinicii mei, aici este chestiune de combinație. Nu de aia din spatele blocului (deși poate discutăm cândva despre înțelepiunea de cartier, care te poate ajuta imens în viață). Ci de împletire irefutabilă între știința de a alege corect, arta de a alege frumos și antrenamentul care te ajută să le faci pe amândouă cât mai bine.

Esența esențială a alegerilor pe care le avem de făcut este fix asta: le zici NU celor pe care nu îi poți ajuta.

Dar asta vine cu un cost. Care-i cel mai nașpa pentru multă lume atunci când zic NU celorlalți. Că le pare rău, că se simt vinovați, că simt că pierd nuș ce ooportunități, că că că.

Adicătelea, nu reușesc să se împace cu faptul că au spus NU. Iar asta, uneori, îi costă mai mult sufletește și mental decât dacă ar fi spus DA din prima. Că îi roade. Îi macină. Îi rumegă. Ceea ce ne duce la concluzia pă stil dă cartier: păi, ș-atunci care-i șmenul?

Păi, nu e niciun șmen, aia e. Că dacă nu înveți să spui NU fără să îți pară rău că ai zis NU practic e tot un fel de DA spus celorlalți. Pentru că faci exact ceea ce ai vrut să eviți prin încercarea de a spune NU: rămâi agățat/ă în planurile celorlalți (care vor ceva de la tine), nu în planul tău (care înseamnă că tu ești pe primul lor în viața ta).

Despre toate acestea și despre alte câteva chestiuni crucial ajutătoare în antrenamentul de a spune NU, discutăm în întâlnirea de pe 26 februarie, ora 18.00. Pe sistem de #PlatestiCatCreziCaFace. Da-mi un mesaj pe cristi@strongpoint.ro și îți zic mai multe.

Aia zic.